ISTORICUL BASCHETULUI DIN ROMÂNIA ŞI AL FEDERAŢIEI ROMÂNE DE BASCHET

Unul dintre cele mai răspândite jocuri sportive în lume, baschetul, se caracterizează prin fineţea, precizia şi fantezia exerciţiilor tehnice si tactice, prin talia înaltă şi calitaţile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă şi de sacrificiu, inteligenţă şi chiar rezistenţă nervoasă.

"Istoria apariţiei jocului de baschet în România" se pierde printre firele de nisip ce se scurg în clepsidra timpului, datele prinse în diverse cărţi de specialitate apărute prin ţara noastră fiind inconsistente şi chiar controversate. Totuşi, firul istoriei pare să ne conducă la staff-ul Inaltului Comandament Nord-American, care a decis să importe şi în ţara noastră, imediat după capitularea armatelor germane din Primul Război Mondial, sportul inventat de profesorul James Naismith. Atunci, chiar dacă mirosul prafului de puşcă încă se mai resimţea pe Bătrânul Continent, conducerea Inaltului Comandament Nord-American s-a hotarât să nu mai transporte peste Ocean echipamentul sportiv adus în Europa pentru a ocupa timpul liber al militarilor săi şi l-a donat tuturor ţărilor care au facut parte din Coaliţie. Printre acestea se găseau şi câteva mingi de baschet, dar şi panouri din lemn, cu inele din sârmă. De altfel, tot pe aceiaşi filiera militară, care a pus la punct şi “Casele Ostăseşti”, au ajuns la Bucureşti şi primele informaţii despre sportul de sub panouri, primul “Regulament al jocului de baschet” fiind publicat în cotidianul "Ecoul sportiv", din data de 4 decembrie 1921, în articolul intitulat sugestiv "Mingea la coş". Iar datele din acea vreme mai punctează şi faptul că, în vara anului 1921, au avut loc la Braşov cursurile de vară ale “Caselor Ostăseşti”, cursuri ce aveau să se transforme în timp în tabere sau campuri de pregătire. La puţin timp după ce iniţiativa americană a prins rădăcini, Asociaţia pentru Tineret, denumită YMCA la acea vreme, s-a decis să construiască primele terenuri de baschet, pe un loc viran, situat chiar în centrul Capitalei, undeva în zona în care se afla astăzi amplasat "Hotelul Intercontinental". Dovedindu-se un sport cu o mare priză, mai ales la tânăra generaţie, în anul 1922 apare şi primul şi unicul teren regulamentar din Bucureşti, care a fost amenajat în curtea Liceului Mihai Viteazu datorită profesorului Sebastian Chinie, care, ca fost ofiţer (locotenent), a deprins tainele jocului de baschet în “Casele Ostăseşti”. La putin timp după apariţia "cadrului" oficial, este organizat şi primul campionat inter-şcolar, intitulat “Cupa YMCA”, şi câstigat, evident, de echipa gazdelor de la Liceul Mihai Viteazu, care s-a impus în finală, cu 12-11. Totodată, firul istoriei baschetului românesc consemnează faptul că prima întâlnire oficială de baschet din România a fost câstigată de echipa Liceului Mihai Viteazu, cu scorul de 11- 9, în disputa cu jucătorii Liceului Dimitrie Cantemir. În 1922 este organizat şi primul campionat regional al Munteniei, cu participarea a 15 echipe, provenind de la opt cluburi sportive. Şi tot în acelaşi an, clubul “Avântul” reuşeşte să formeze prima echipă feminină de baschet din România. Emulaţia produsă la nivelul liceelor se extinde şi la universitaţi, iar în 1924, baschetul este introdus în programa Institutului de Educaţie Fizică din Bucureşti. Hegemonia Liceului Mihai Viteazu este întreruptă după şapte ani de Liceul Spiru Haret, în 1928, când reuşeşte să obţină trofeul interşcolar. Tot in 1928, baschetul atrage din ce in ce mai mulţi practicanţi, ajungând şi la Focşani, prin intermediul militarilor, dar şi la Eforie, cu sprijinul studenţilor de la INEF aflaţi la mare pentru cursurile de nataţie. Un an mai târziu, jocul în cinci începe să prindă rădăcini şi mai puternice, în 1929 fiind organizat primul campionat bucureştean, care s-a desfăşurat în luna mai cu participarea a cinci echipe: Tenis Club Român, PTT, YMCA, Viforul Dacia şi Rugby Club Român. În ultimul act al competiţiei au intrat TCR si YMCA, prima echipă câstigând laurii primului turneu din Capitală, cu scorul 38-32. Totodată, organizatorii l-au desemnat pe Richard Hillard ca fiind cel mai valoros jucător, acesta dovedindu-se, ulterior, unul dintre promotorii importanţi ai baschetului românesc. În anul de referinţă 1931, în data de 10 noiembrie, ia fiinţă şi Federaţia Română de Baschet şi Volei, avându-l ca preşedinte pe I. C. Marinescu. Uşor-uşor, la fel ca şi în România, baschetul se extinde în toate colţurile Europei, ideea americanilor găsindu-şi cu uşurinţa ecou prin mai multe ţări, fapt care a dus rapid la iniţiativa de a forma un for internaţional de specialitate. Cum România avea deja o experienţă serioasă în domeniu, în anul 1932, FRBV se afiliază la Federaţia Internaţională de Baschet, ţară noastra făcând parte din Board-ul membrilor fondatori ai FIBA, alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveţia şi Portugalia. De altfel, la întâlnirea festivă la care a luat naştere FIBA, eveniment găzduit de Geneva, în data de 18 iunie 1932, România a fost reprezentată de un pugilist faimos, D. D. Teica, care se afla în Elveţia cu o bursă oferită de YMCA. Doi ani mai târziu, baschetul românesc îşi face intrarea pe scena internaţională prin Juventus Bucureşti, care a fost prima echipă autohtonă participantă la un turneu continental. Din păcate, la întrecerea din Cehoslovacia, Juventus nu a reuşit să obţină vreo victorie în cele cinci partide disputate, dar participarea jucătorilor români a rămas prinsă cu litere de aur în istoria baschetului mondial. Tot în 1934, s-a desfăşurat şi primul campionat universitar din România, câştigat în cele din urma de Academia Comercială, iar apariţia sub panouri a celebrului Costi Herold, considerat cel mai mare baschetbalist al momentului respectiv, şi nu numai, acesta fiind un polisportiv prin definiţie (n.n. - campion national la 110 metri garduri şi decatlon, iar la alte zece discipline sportive s-a situat pe locuri fruntaşe), şi-a pus o amprentă serioasă pe viitorul sportului cu mingea la coş. Concomitent cu întrecerea universitară, tot în 1934, a fost constituită Liga Muntenia, care trece în timp ca fiind primul campionat cu extindere naţională. Un an mai târziu, România intră definitiv în circuitul baschetbalistic internaţional şi participă la prima ediţie a Campionatului European de baschet, care s-a desfăşurat la Geneva, echipa noastra clasându-se pe ultimul loc, din zece selecţionate participante. Şi cum jocul de baschet nu poate să existe fară oficiali, în 1935 s-a făcut şi prima încercare de organizare a unui curs de arbitri la care au fost admişi persoane care au împlinit 18 ani. Din 1936, baschetul pătrunde şi în alte oraşe, pe harta competiţională adăugându-se Sibiu, Timişoara, Iaşi şi Braşov, în vreme ce în Bucureşti erau înregistrate oficial 32 de echipe.

După o perioadă de acalmie, cauzată şi de cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945, baschetul este revigorat cu sprijinul Organizaţiei Sportului Popular, care programează campionate şcolare şi universitare, precum şi întreceri sindicale inter-oraşe. Prima ediţie a Cupei Oraşelor este câstigată de “Viforul Dacia” la masculin şi de “Sportul Studenţesc” la feminin, iar în 1947, naţionala noastră participă la Europene, unde ocupă locul 10. Prima medalie apare la Jocurile Balcanice, unde tricolorii noştri obţin locul al treilea la Tirana. Din 1950, campionatul naţional începe sp se dispute sub formă divizionară, primele trofee fiind cucerite de Locomotiva CFR, la feminin, si Metalul 23 August, la masculin. După 1953, întrecerea masculină divizionară devine o afacere în doi, CCA (Steaua) şi Dinamo disputându-şi supremaţia până în 1991. În toată această perioadă, Dinamo adjudeca 18 titluri naţionale, în vreme ce CCA (Steaua) îşi trece în cont 21 de trofee. La feminin, bătălia divizionară este mult mai deschisă, Ştiinţa (Politehnica) Bucureşti (11 titluri), Rapid (7 titluri) şi Universitatea Cluj (11 titluri) fiind echipele care şi-au înscris de mai multe ori numele în istorie. În plan internaţional, reprezentativa feminină a României a ocupat de mai multe ori locul al patrulea la Campionatele Europene (Franţa 1962, 1964, Ungaria 1966). Anii următori, exceptând rezultatele deosebite obţinute de tricolore la Jocurile Mondiale Universitare (Bucureşti si Edmonton), unde au obţinut medaliile de bronz, respective argint, baschetul românesc cunoaşte o stagnare. După decembrie 1989, an in care s-a obtinut in vara si medalia de argint la Europenele de  cadete de la Timişoara, a trebuit sa treaca un deceniu pana sa apara o noua medalie, castigata in anul 2000, bronz la Europenele de tineret din Slovacia. Şi la masculin au aparut ceva rezultate notabile, juniorii ocupând locul patru la Europenele din Olanda (1990), în vreme ce la tineret se punctează un onorabil loc cinci la Mondialele din Canada.

 

Din 2001, FRB se reorganizează în conformitate cu prevederile Legii 69/2000, Adunarea Generala din 29 noiembrie consemnând schimbarea de macaz. Se adopta noul Statut, iar noul Birou Federal este prezidat de Ioan Dobrescu, în vreme ce secretar general este numit Radu Drăgănescu. Din 2005, noul presedinte ales, Carmen Tocală, începe să promoveze o strategie natională novatoare, prin care se ating mai toate punctele nevralgice din istoria postdecembristă: performanţa, sportul de masă, imaginea si comunicarea. Dublate de un management modern si agresiv,  care sa impulsioneze baschetul romanesc sa urce pe culmile piramidei performatei sportive.

Efectele acţiunilor şi programelor lansate de FRB n-au întârziat să apară, producând sub panouri o adevărată emulaţie, care a adus şi mărirea substanţială a numărului de sportivi legitimaţi. Iar dacă prin 1997 erau “înregimentaţi” în registrele de la FRB aproximativ 6.000 de sportivi, la începutul anului 2010, numărul acestora a depăşit 13.000, baschetul fiind practicat în mai toate judeţele ţării! În plus, prin 2008, FRB a reuşit să treacă şi de graniţa “200” la capitolul cluburi afiliate, pe harta baschetbalistică făcându-şi apariţia noi centre importante. Iar numărul acestora este în continuă creştere, la începutul anului 2010 FRB având înregistrate 215 de cluburi cu echipe de baschet, în vreme ce la MTS apar la Registrul Sportiv peste 900 de cluburi cu secţii de baschet. O bilă albă a manageriatului FRB, dacă ţinem cont că pe langă menţinerea unor centre de tradiţie, precum Bucureşti, Cluj, Timişoara, Oradea sau Sibiu, au reapărut centre importante, ca Tg. Mureş, Târgovişte, Arad, Ploieşti, Satu-Mare sau Sf. Gheorghe, şi s-au adăugat altele noi, ca Alexandria, Craiova, Alba Iulia, Tg. Secuiesc, Tg. Jiu. Toate acestea au fost posibile şi datorită măririi numărului de competiţii interne (22 de campionate naţionale la toate categoriile de vârstă), precum şi a măriri numărului de participante în Divizia A (16 echipe). Un capitol aparte este şi relansarea Festivalului Naţional de Minibaschet, competiţie care atrage anual 150 de echipe de copii, cu peste 2.000 de participanti, dar şi organizarea întrecerilor regionale şi naţionale la street-ball, evenimente de atracţie pentru sportivii legitimaţi şi nu numai. De altfel, numarul practicantilor jocului de baschet in Romania a ajuns in 2010 la 33.000 si creste vertiginos in fiecare an!

Totodată, FRB a pus accentul pe vorbele părintelui olimpismului modern, “important este să participi”, şi a înscris un număr record de loturi naţionale în competiţiile internaţionale (opt, la toate categoriile de vârstă). Fără să neglijeze în tot acest timp perfecţionarea specialiştilor din domeniu, FRB a început să organizeze anual stagii de pregătire pentru antrenori, comisari şi arbitri, la stagiile naţionale fiind chemaţi să participe şi invitaţi de marca din străinătate, care şi-au pus amprenta pe îmbogăţirea bagajului de cunoştinte din “Teoria si Metodica Antrenamentului Sportiv”, dar si din “Mecanica Arbitrajului”.

La capitolul imagine, FRB a punctat pozitiv de câţiva ani prin perfectarea de parteneriate cu diverse trusturi media, apariţia site-ului oficial al FRB şi a revistei “FRBaschet Magazin”, precum şi contractele de televizare a meciurilor din Divizia A, formând o imagine nouă a baschetului autohton. Impactul a fost pozitiv si resimţit din plin la atragerea unor sponsori cu greutate alaturi de echipele naţionale şi mai ales alaturi de cele de club. Pe de altă parte, respectând tradiţia şi valorile, FRB organizează anual, începând cu 2005, “Gala Baschetului”, evenimente care aduna laolaltă jucători şi antrenori de legendă cu actuale glorii si oameni politici, şi la care au ţinut să participe, în premieră, şi reprezentanţii FIBA-Europe. Punctul culminant a fost atins la “A 75-a Aniversare”, când in decembrie 2006 FRB a fost onorată de participarea greilor forului internaţional, în frunte cu preşedintele Giorgos Vasilakopoullos şi secretarul general Nar Zanolin. Şi dacă tot am amintit de FIBA-Europe, să adăugăm că România a organizat în premieră, la Bucureşti, o şedinţă a Board-ului forului european, in martie 2008, şi a primit în numai patru ani organizarea a patru competiţii majore - patru turnee finale ale Campionatelor Europene, la Sibiu, Timişoara şi Tg. Mureş. Păstrând linia şi menţinându-ne în plan internaţional, ar mai fi de precizat că FRB a participat ca membru fondator la înfiinţarea Ligii Balcanice intercluburi, in 2008, având un cuvânt greu şi la reluarea Campionatelor Balcanice.

“Performanţele nu pot apărea peste noapte. Sunt rodul unei munci intense, ca după ce semeni să ai şi ce culege”, spunea fostul preşedinte al COR, Ion Ţiriac. Iar baschetul românesc a ţinut parcă să arate că aşa este, adunând din nou în ultimul deceniu o serie de rezultate notabile atât la nivelul naţionalelor, cât şi la cel al echipelor de club. Punctul culminant a fost atins de reprezentativa feminină coordonată de Gheorghe Mandache şi Alina Moanţa, care a obţinut, în premieră, medaliile de aur la Jocurile Francofoniei – Beirut 2009. Un rezultat de excepţie, venit după un alt rezultat notabil, obţinut de reprezentativa masculină “Under 18” coordonată de Ioan Constantin, Cristian Achim şi Dan Dacian, care a promovat in elita europeană după ce a caştigat turneul final al Euro 2006 de la Sibiu. Şi dacă tot am amintit de premiere, să notăm că gheaţa a fost spartă de CSU Ploieşti, care a câştigat prima cupă europeană din istoria baschetului autohton, impunându-se în 2005 în FIBA Europe Cup. Performanţe bazate şi pe câţiva jucători de excepţie, în frunte cu Cătălin Burlacu, convocat, în premieră după ’89, să participe la “Euro All Star Game”, in 2006. Iar lista celor care s-au afirmat sub panourile lumii in ultimul deceniu continuă şi cu românii de peste Ocean, listaţi la draft-ul NBA si WNBA, precum Cristina Ciocan, Florina Pascalau, Gabriela Mărginean şi Vlad Moldoveanu, care au continuat o tradiţie deschisă de Gheorghe Mureşan şi Contantin Popa. Pomenind de stelele baschetului, ajungem şi la faptul că FRB a căutat să crească spectacolul sportiv şi nivelul valoric competiţional din Divizia A, punctând şi prin reapariţia “All Star Game”, singurul eveniment de această anvergură din tot sportul românesc – 2007 (Cluj, Târgovişte), 2008 (Tg. Mureş si Sf. Gheorghe), 2009 (Braşov si Alexandria), 2010 (Oradea si Drobeta Turnu Severin). Totodată, putem menţiona şi mărirea numărul de jucatori străini din Divizia A (peste 120 în ambele campionate), precum şi apariţia unui număr însemnat de antrenori străini pe bancile divizionarelor.

Revenind la capitolul proiecte promovate de FRB, putem enumera câteva dintre cele iniţiate de preşedintele Carmen Tocală: Educaţie prin Sport (2006), Baschet în Grădiniţe - “Să creştem Sănătos” (2007), Baschet printre Blocuri (program guvernamental aplicat în teritoriu cu sprijinul Primariilor şi Consiliilor Judeţene) (2007), Educaţie Universitară prin Sport (2008), “Educaţie prin Baschet şi pentru Baschet” (2009, proiect finanţat de FIBA-Europe), “Vreau să Joc Baschet” (2010). Totodată, FRB a obţinut de la Guvernul României administrarea în folosinţa gratuită a unei săli proprii, “Arena Baschetului”, o sală de 500 de locuri modernizată după cel mai inalt standard internaţional şi a cărei inaugurare a avut loc in 17 decembrie 2009, în prezenţa a numeroşi invitaţi de marcă, in frunte cu presedintele FIBA-Europe, Giorgos Vassilakopoulos. Eveniment care a coincis şi cu inaugurarea unui “Hall of Fame” al baschetului românesc, pe peretele sălii lăsându-şi amprentele numeroasele foste glorii ale sportului de sub panourile mioritice, precum Mihai Nedef, Costel Cernat, Dan Niculescu, Ileana Chiraleu, Titus Tarău, Petre Brănişteanu, Florentin Ermurache, Nicolae Pârşu, Teodora Predescu, Margareta Pruncu, Mariana Bădinici, Ecaterina Savu-Voggel, Suzana Pârşu, Geta Ivanovici, Maria Roşianu şi mulţi alţii, de pe panoul de onoare nelipsind nici Gheorghe Mureşan, singurul român care a activat în campionatul profesionist nord-american, NBA. Si lista rămâne deschisă pentru marile performanţe şi pentru alte glorii baschetbalistice.

 

(Departamentul de Imagine si Comunicare al FR Baschet)

Parteneri